• Textura solului
    crop soil texture
    Soluri humice, bine ventilate, cu o structură bună
  • Temperatură minimă
    crop temperature icon
    Germinare de la 25 °C, creștere de la 12°C, optim la 18 °C
  • pH
    Pepene crop pH value
    Toleranță pentru soluri ușor acide până la soluri ușor alcaline; pH optim: 6-7,5
  • Precipitații
    Pepene crop rainfall value
    10 l/kg pepene recoltat
  • Vernalizare
    Pepene crop vernalisation
    -
  • Densitatea plantelor
    crop density
    0,8-1,0 plante pe m²
  • Adâncimea de însămânțare
    crop seeding depth
    1.5cm
Pepene
Pepenele preferă solurile cu o concentrație mare de humus, structură bună și capacitate bună de retenție a apei. Pepenele iubește căldura, dar are nevoie și de o cantitate mare de elemente nutritive și, mai mult decât orice, de cantități mari de apă. În zonele cu umiditate mare, în care se acumulează apa și se formează ceața, se dezvoltă rapid boli ale frunzelor (mucegai).
Factori cheie
  • Fertilizare în patru faze, asigura necesarul de fertilizare pana la sfârșitul ciclului de vegetației
  • Asigurați cantități adecvate de azot și fosfor la început
  • Pe solurile reci, umede și acide, aplicați molibden
  • Puneți accent în special pe fertilizarea cu potasiu de la începutul ciclului de recoltare
  • Aplicați potasiu pentru a ajuta formarea fructului și gustului.
  • În condiții secetoase, fertilizați cu bor.
Informații Generale
Informații Generale
Cerințe nutritive
Cerințe nutritive
Fertilizare
Fertilizare
CREȘTEREA PEPENILOR
Pepenele este o plantă care iubește căldura. Datorită înrudirii cu castravetele, tolerează la fel de puțin precipitațiile. Umiditatea produce rapid îmbolnăvirea frunzelor și putrezirea fructelor. Din cauza rădăcinii superficiale, au nevoie regulat de cantități mari de apă. Pentru o rodire bună, se practică des tăierea lăstarilor sau a vârfurilor acestora. În ciuda necesității de căldură, cultivarea în aer liber, în zone favorabile s-a dovedit a fi de succes pentru producția de pepeni. În condiții nefavorabile de creștere și pentru prelungirea sezonului, pepenii sunt produși în culturi protejate sub folie sau sticlă. În acest mod se pot obține producții mai mari decât la cultivarea în aer liber. Pepenii sunt sensibili la mucegai și viruși, ca toate plantele din familia dovleacului. Sunt disponibile soiuri de pepene cu rezistență sau toleranță față de anumite boli.
Pepene related desktop image Pepene related tablet image Pepene related mobile image
Fertilizarea pepenelui – fructe mari cu NPK
Pepenii sunt mari consumatori de elemente nutritive și au nevoie de cantități mari, administrate printr-o fertilizare echilibrată. Nu trebuie omis azotul pe parcursul creșterii plantei. Carența de azot înseamnă reducerea productivității cu 25 %. Pepenele reacționează bine la fertilizarea cu fosfor și potasiu la finalul etapei vegetative și în timpul fazei de maturitate. Pepenii au permanent o nevoie uriașă de elemente nutritive și absorb cantități mari de apă. De asemenea, au nevoie de cantități mari de potasiu. Carența de fosfor (chiar și în cazul cantităților suficiente de azot) poate reduce creșterea cu 40 - 45 % și formarea florilor cu 70 %. Carența de fosfor reduce înălțimea plantei și scurtarea internodurilor. Potasiul este esențial pentru producerea zahărului și, prin urmare, îmbunătățește calitatea. Reduce semnificativ riscul crăpării fructelor și crește greutatea acestora. Pepenii sunt sensibili la carența de molibden mai ales în condiții de sol rece, îmbibat cu apă și acid. De asemenea, sunt sensibili la carența de mangan și fier. Prin urmare, borul sporește rezistența la crăpare (despicarea fructelor) în anii secetoși.
Cantități necesare și absorbite de pepene

Element

Absorbție

(Unitate / t producție)

Îndepărtare

(Unitate / t producție)

Sensibilitatea față de deficiență

N

4

4

Foarte sensibil

P2O5

1.4

1.4

Foarte sensibil

K2O

7.3

7.3

Foarte sensibil

CaO

5

5

Foarte sensibil

MgO

1.3

1.3

Sensibil

SO3

0.5

0.5

Foarte sensibil

TE

Molibden (Mo) pe soluri umede și reci Necesarul de fier (Fe) și mangan (Mn) Bor (B) în condiții de secetă, împotriva crăpării fructelor

Tabelul indică consumul și absorbția la tona de pepeni recoltați. Pepenele are nevoie, în principal, de azot și potasiu. De asemenea, sulful ,magneziul si calciu trebuie sa fie prezente în cantități adecvate. Exemplu:O recoltă de pepeni de 50 t/ha are nevoie de până la 200 kg N/ha. Aceste 200 kg Na/ha sunt furnizate integral prin fertilizare. Ținând cont de cantitățile recoltate, întreaga cantitate de 200 kg N/ha este îndepărtată din câmp odată cu recoltatul.
Producții mari când pepenii sunt fertilizați corespunzător În condiții adecvate, soiurile de pepene cu productivitate mare au o producție estimată de 50 de tone la hectar. Pepenele poate atinge performanțe de vârf: planta continuă să crească în paralel cu coacerea fructelor. De aceea, fertilizarea trebuie să susțină creșterea continuă și să permită coacerea fructelor, oferind o valoare comercială ridicată și un gust bun. Azotul trebuie să fie furnizat în cantități suficiente pe toată perioada de creștere. Calitatea bună (gust, culoare, fermitate și perioadă de depozitare) poate fi obținută prin creșterea cantității de fosfor și asigurarea nivelului necesar de potasiu. Păstrarea nivelului necesar de potasiu este esențială pentru formarea și creșterea fructelor. Este importantă evitarea excesului de azot în cadrul fertilizării, deoarece crește sensibilitatea la bolile frunzelor și putrezirea fructelor. Pepenii sunt sensibili la clor. De aceea, clorura de potasiu poate fi aplicată doar toamna, înaintea cultivării. În perioada de creștere trebuie utilizat sulfatul de potasiu și, uneori, și îngrășăminte cu magneziu și potasiu. Valoarea optimă a pH-ului solului este între 6 și 7. Pe soluri acide sau reci, în condiții de umiditate, molibdenul este esențial. În condiții de secetă în faza de creștere sau coacerea fructelor, pepenele are nevoie de fertilizare suplimentară pentru a se evita crăparea fructelor. Aplicarea în mai multe etape este absolut necesară La cultivarea pepenelui se aplică o cantitate de îngrășământ înaintea de amplasarea foliei pentru mulcire. Cantitatea rămasă este utilizată în mai multe doze,pentru fertilizări suplimentare în timpul vegetației. La culturile protejate, pe soluri fertile sau substrat de cultură cu posibilitate de irigare și folosirea de îngrășăminte lichide fertilizarea pepenilor este optimă . Pe de altă parte, este posibilă utilizarea unor îngrășăminte diferite pentru stadii de dezvoltare diferite, iar cantitățile de elemente nutritive pot fi adaptate în funcție de necesități, faza de vegetație și recoltă estimată. Datorită aplicării îngrășământului lichid la culturile protejate, necesarul de elemente nutritive este convertit din kg/ha pe perioada de vegetație în kg/m² pe săptămână. Dacă este stabilită o cantitate fixă de apă pentru irigarea zilnică, se calculează concentrația necesară de elemente nutritive iar cantitatea trebuie măsurata și dozata cu ajutorul unui dispozitiv de dozare. În cazul pepenilor, cantitățile necesare de calciu trebuie aplicate toamna, înainte de plantare. Poate fi utilizat oxid de calciu îmbogățit cu magneziu. Se consideră că 1500 kg CaO/ha reprezintă recomandarea generală. Parametrii productivității la pepene: • număr de plante/m² numărul de fructe/plantă greutatea fructului. Productivitatea este definită de numărul de plante per m² și producția continuă a florilor și fructelor. Furnizarea de azot și a unei cantități constante de fosfor sunt importante mai ales la începutul vegetației. Pepenii cu formă frumoasă, culoare puternică și gust dulce sunt obținuți doar cu o cantitate suficientă de potasiu.
Pepene related desktop image Pepene related tablet image Pepene related mobile image

Prima aplicare

Prima aplicare image

A doua aplicare

A doua aplicare image

A treia aplicare

A treia aplicare image

A patra aplicare

A patra aplicare image

Prima aplicare

Plantarea se face până la creșterea primului fruct – începeți fertilizarea cu îngrășământ bogat în fosfor La cultura pepenilor, la începutul creșterii, plantele au nevoie de îngrășământ în cantități relativ mici. Fertilizarea moderata și irigarea limitată ajută la dezvoltarea rădăcinilor. De aceea, până la prima înflorire se aplică doar aproximativ 1/12 din cantitatea de azot și deja 40% din cantitatea totală de fosfor necesar . Referitor la potasiu, doar 1/30 din cantitatea totală necesară este aplicată în această etapă. Abia după cerințele cresc.

A doua aplicare

De la apariția primelor fructe până la finalul rodirii – fertilizare echilibrată pentru înflorire și rodire De la începutul înfloririi, formarea florilor și fructelor de pepene și concomitent, dezvoltarea și înflorirea continuă trebuiesc susținute. Din acest motiv sunt necesare raporturi echilibrate de elemente nutritive. În această etapă se administrează aproximativ 70 kg N/ha, 40 kg P2O5/ha și 120 kg K2O/ha. Furnizarea de magneziu și calciu trebuie tratată cu atenție specială în această etapă.

A treia aplicare

De la finalul rodirii până la creșterea primului fruct – este importantă fertilizarea completă cu accent pe potasiu În cazul pepenilor, etapa creșterii fructelor este cea mai importantă fază pentru fertilizare. Pentru formarea primului fruct, fiecare plantă este fertilizată cu azot (aproximativ 80 kg N/ha) și potasiu (aproximativ 120 kg K2O/ha). Fructele subdezvoltate, care au un gust rău, sunt rezultatul carenței de elemente nutritive în această fază.

A patra aplicare

De la creșterea primului fruct până la terminarea vegetației – este importantă aplicarea de îngrășământ tip NPK cu concentrație mare de K Pentru dezvoltarea următoarelor fructe, planta are nevoie de furnizare suplimentară de elemente nutritive. Pentru a face corect acest lucru, cantitatea de potasiu trebuie crescută din nou până la formarea completă și coacerea fructelor. Aplicarea prin intermediul unui îngrășământ complex, fără clor, a aproximativ 70 kg N/ha, 25 kg P2O5/ha și 130 kg K2O/ha asigură elementele nutritive necesare pentru ultima etapă de fertilizare. Fertilizarea pepenelui poate fi oprită cu aproximativ două săptămâni înainte de finalul recoltării. Ultimele fructe se dezvoltă, în acest caz, cu elementele nutritive încă prezente în plantă.