Azot
(N)
Amoniu, azotat și uree: acestea sunt cele trei forme ale azotului (N) din îngrășăminte. În timp ce nitratul (NO3-) și amoniul (NH4+) sunt disponibile pentru culturi imediat după aplicare (1), ureea trebuie să fie convertită (hidroliză, 7) în NH4+.
Nitratul este forma de azot preferată, deoarece este solubil în apă și, prin urmare, disponibil imediat pentru plante (2). Acesta îmbunătățește absorbția cationilor, precum K+, Ca2+, Mg2+. O parte a amoniului poate fi, de asemenea, absorbită direct de plante (3) și, în funcție de caracteristicile solului, NH4+ este transformat în NO3- (nitrificare, 4).
Denitrificarea este procesul prin care NO3- este redus la azotit (NO2-), oxid de azot (NO), protoxid de azot (N2O) și N2. Această reacție este mijlocită de bacterii anaerobe și, prin urmare, are loc în medii fără oxigen, fiind astfel rară în solurile bine aerate. Ca anion, NO3- este, de asemenea, relativ mobil în sol și se poate leviga în cazul precipitațiilor excesive (lixiviere, 9). De aceea, este importantă împărțirea cantităților mari de îngrășăminte cu N în mai multe doze mai mici de aplicare și fertilizarea la momentul adecvat, când necesitățile culturii sunt ridicate.
Microorganismele din sol consumă în principal NH4+, dar și NO3- (imobilizare, 6). Prezența materiei organice bogate în carbon, dar sărace în azot (de exemplu, paie) sporește imobilizarea. Cu toate acestea, cantitatea de azot respectivă nu se pierde și devine disponibilă pentru plante mai târziu, când se descompune biomasa, inclusiv cea microbiană (mineralizare, 6).
După aplicarea pe sol, ureea ((NH2)2CO) se descompune în două molecule de amoniac (NH3) și o moleculă de dioxid de carbon (CO2). NH3 gazos poate fi eliberat în atmosferă (volatilizare, 8). Reacția NH3 cu apa (H20) pentru a forma NH4 eliberează un ion de hidroxid (OH-), ceea ce crește pH-ul solului. Volatilizarea amoniacului este foarte mare în solurile alcaline (pH > 7). De aceea, această creștere temporară a pH-ului solului facilitează volatilizarea, chiar și în cazul solurilor acide.
Foarte
Destul de
Moderat
N | ||
---|---|---|
Grâu de toamnă | ||
Grâu de primăvară | ||
Orz de toamnă | ||
Rapiță de toamnă | ||
Floarea soarelui | ||
Fasole | ||
Mazăre | ||
Sfeclă de zahăr | ||
Porumb – boabe | ||
Porumb – siloz | ||
Cartofi | ||
Iarbă furajeră | ||
In pentru fibră | ||
Mere | ||
Pere | ||
Tomate | ||
Salată | ||
Varză | ||
Morcovi |
Tabel sensibilități
Azotul este un element nutritiv indispensabil pentru creșterea plantei, deoarece permite plantelor să producă proteine, clorofilă, enzime și vitamine. De aceea, este principalul factor pentru creșterea plantei, determinând, de asemenea, calitatea acesteia.
Când este perturbată hrănirea cu azot, diferite părți ale plantei sunt mai mici, iar productivitatea scade.
În cazul cerealelor, azotul este determinant pentru obținerea unei concentrații mari de proteine: după soi, este principalul factor pentru creșterea cantității de proteine. Toate soiurile de grâu moale sunt afectate negativ de carența de azot. Pierderile depind de intensitatea și durata carenței (perioada totală a carenței și stadiile în care a survenit). Carențele timpurii, la începutul alungirii tulpinii, sunt cele mai dăunătoare pentru productivitate, deoarece intervin în momentul în care necesarul de azot este maxim.
Simptome
Fertilizarea insuficientă cu azot reduce sintetizarea proteinelor, ceea ce are un efect dăunător pentru creșterea și dezvoltarea plantei.
Plantele cu carență de azot se îngălbenesc din cauza sintezei necorespunzătoare de clorofilă, iar frunzele vechi se ofilesc.
Exces
Fertilizarea cu azot în exces nu este de dorit, nici din punct de vedere agricol (risc de culcare la pământ), nici economic (costuri) și nici pentru protecția mediului (risc de levigare).
Din acest motiv, s-au dezvoltat diverse instrumente pentru identificarea dozei care trebuie aplicată pentru obținerea productivității optime. De aceea, LAT Nitrogen recomandă utilizarea produsului N-Pilot®.
Necesități
Cantitățile de azot de care au nevoie plantele diferă în funcție de specie, soi și productivitatea dorită. Acestea sunt corelate cu nivelul care trebuie obținut pentru biomasă, determinând rezultatul economic pentru cultură.
Fertilizarea cu azot poate fi calculată cu exactitate în funcție de necesitățile culturii și de cantitatea furnizată de sol.
Măsurarea azotului mineral la finalul iernii
prin analiza de sol face posibilă estimarea disponibilității acestui element
înainte de reînceperea perioadei vegetative din primăvară, perioada fiind una
de consum foarte ridicat. Pe parcursul sezonului, instrumentele de sprijin
pentru luarea deciziilor ajută la ajustarea dozei de azot.
LAT Nitrogen România s.r.l.
Str.-Maria Rosetti 6 et.8 sector 2
020485 București, România