• Fier (Fe)
    2655.847
    Fe
  • Formă ionică
    Fier (Fe) ionic formula image
  • Anion/Cation
    Fe++(+)
  • Fier (Fe) influance image
    Frunze
  • Fier (Fe) origin image
    Sursă: Vulcanică
  • Fier (Fe) mobility image
    4-6 mm în jurul rădăcinii

Fier

(Fe)

În general, riscul deficitului de fier este redus pentru majoritatea solurilor de bază, deoarece este supus modificării și oferă fier în cantități suficiente pentru satisfacerea necesităților culturilor. Există, totuși, o excepție ușor de identificat: solurile calcaroase. În mod natural, aceste soluri conțin foarte puțin fier, iar cantitățile existente sunt imobilizate cu ușurință de excesul de calciu. Suplimentarea cu fier trebuie luată în considerare în funcție de tipul culturii și nu este ușor de controlat întotdeauna: se pot aplica foliar doze mici sau se poate aplica anual fier chelat, mai ales pentru culturile perene.
Fe
Plantă
Plantă
Sol
Sol
Culturi
Culturi
Origine
Origine
Factori esențiali
Factori esențiali
METABOLISM
În principal, fierul este utilizat de clorofilă pentru fotosinteză. Carența severă produce cloroza (vița-de-vie). La culturile leguminoase, fierul joacă, de asemenea, un rol important în sinteza proteinelor și fixarea azotului. În final, fierul participă la numeroase reacții enzimatice și la respirația plantei.
MECANISM DE ABSORBȚIE:
În general, fierul este relativ abundent în sol. Toate rocile magmatice îl aduc la suprafață din interiorul pământului. Silicații eliberează fierul în cadrul unui ciclu de dizolvare și oxidare. Astfel se explică culoarea roșiatică a solurilor feroferice. Aciditatea este favorabilă pentru solubilitatea fierului, la fel ca lipsa oxigenului, care creează condiții de reducere. Cu toate acestea, calcarul are aciditate foarte redusă, iar disponibilitatea fierului este mult redusă din cauza excesului de calciu. În realitate, solurile acide și cele cu capacitate de reducere încorporează fier în formă feroasă (Fe2+), dar rădăcinilor le lipsește oxigenul. Invers, când solurile sunt suficient aerate, rădăcinile sunt active, dar fierul este supus oxidării și trece în starea ferică (Fe3+), reducându-se, astfel, disponibilitatea sa dacă nu este chelat de molecule organice.
INTERACȚIUNI, SPECIFICITATE:
Cu toate acestea, cantitățile absorbite sunt puternic influențate de cantitatea disponibilă în compoziția solului. Mai mult, sunt implicate și alte mecanisme, cum ar fi secreția de substanțe „siderofore” din rădăcinile ierburilor pentru colectarea de fier. De asemenea, există bacterii „siderofore” care intervin în procesul de asimilare.
Fierul este oligoelementul cu cea mai mare disponibilitate în sol. Reprezintă aproape 5% din masa scoarței pământului, situându-se imediat după oxigen, siliciu și aluminiu. Mineralele care au în compoziție fier sunt, în principal, silicați mafitici. Acestea sunt descompuse prin levigare și reacții chimice (hidroliză și oxidare). Solubilitatea fierului crește în mediile acide, în timp ce în cele alcaline, cu concentrație mare de calciu, cantitatea de Fe2+ este redusă sau lipsește.

Tabel sensibilități

Metodă de sensibilitate:
  • nutrient very sensible icon

    Foarte

  • nutrient very fairly icon

    Destul de

  • nutrient very moderately icon

    Moderat

Fe
Grâu de toamnă
Grâu de primăvară
Orz de toamnă
Rapiță de toamnă
Floarea soarelui
Fasole
Mazăre
Sfeclă de zahăr
Porumb – boabe
Porumb – siloz
Iarbă furajeră
In pentru fibră
Mere
Pere
Tomate
Salată
Varză
Morcovi
Cartofi
CONCENTRAȚIA ÎN SOL:
Analizele conținutului de fier din sol reprezintă o metodă bună pentru identificarea deficitului. Există numeroase extracții, în special de chelați EDTA și DTPA, ambele tipuri reprezentând indicatori siguri. Trebuie reținut faptul că, pentru solurile bogate în calcar, concentrația necesară este mai mare decât în cazul solurilor neutre sau acide.
CONCENTRAȚIA ÎN MATERIA ORGANICĂ:
Materia organică joacă un rol important pentru disponibilitatea fierului, dar are și efecte antagoniste. Într-un fel, introducerea regulată de materie organică permite fertilizarea solului cu fier; cu toate acestea, respirația microorganismelor cauzează creșterea concentrației de CO2, reducând cantitatea de fier care poate fi absorbită.
CLIMĂ:
Umiditatea și compactarea solurilor favorizează reducerea fierului din Fe3+ la Fe2+, alături de reducerea stresului. Cu toate acestea, în viticultură s-a observat că deficitul de fier crește în anii ploioși.
pH:
Majoritatea situațiilor în care apare carența de fier sunt provocate, rezultând din asimilarea slabă cauzată de alți factori: pH crescut în sol, exces de ioni de Ca sau de bicarbonați în soluția solului, interacțiunea cu alte elemente în exces cum ar fi Cu, Ni, Ca. Referitor la efectul pH-ului solului, cu cât este mai mare, cu atât crește riscul carențelor.
pH