• Fosfor (P)
    1530.9738
    P
  • Formă ionică
    Fosfor (P) ionic formula image
  • Anion/Cation
    PO43-
  • Fosfor (P) influance image
    Rădăcină
  • Fosfor (P) origin image
    Origine: Sea
  • Fosfor (P) mobility image
    4-6 mm în jurul rădăcinii

Fosfor

(P)

Fosforul este un element indispensabil vieții. Consumăm 2 grame pe zi. Solurile conțin cantități diferite de fosfor, în funcție de originea geologică. Pentru gestionarea responsabilă a resurselor planetei, este rezonabil transferul unei cantități de fosfor din rocile sedimentare în solurile care au nevoie de el. Se pot evita pierderile prin mărirea solubilități și eficienței ca îngrășământ. Gestionarea fertilizării cu fosfor este relativ complexă: elementul nu este foarte mobil în sol, iar disponibilitatea sa pentru plante este greu de obținut. În egală măsură, este un element nutritiv important, absolut indispensabil, deoarece o rădăcină corespunzătoare îi permite plantei să se hrănească pe tot parcursul ciclului vegetal.
P
Plantă
Plantă
Sol
Sol
Culturi
Culturi
Origine
Origine
Factori esențiali
Factori esențiali
IMPORTANȚĂ PENTRU VIAȚA PLANTEI
Fosforul este necesar în ciclul vieții unei plante în procesele de respirație, fotosinteză și de multiplicare a celulelor. Este important în special în stadiile timpurii pentru creșterea rădăcinii și pentru vigoarea răsadurilor tinere. Dacă apare o carență în stadiile timpurii, dezvoltarea rădăcinii este redusă, reducând rezistența plantei la stres, în special la cel provocat de apă, iar maturizarea va fi întârziată.
MECANISM DE ASIMILARE
Fosforul nu este mobil în sol: difuzează doar în cantități mici în sol. Rădăcina trebuie să se dezvolte și caută fosfor, consumând energie pentru absorbție, fiind ajutată de multe ori de activitatea microbiană din rizosferă, în special de micoriza cu diferite specii.
INTERACȚIUNI, SPECIFICITATE
Deoarece cantitățile de fosfor solubil sunt reduse în compoziția solului (0,2 mg P/l), trebuie să se aplice forme care pot fi absorbite de plantă pentru a completa rezerva din sol.
Fosforul este distribuit în diferite zone ale solului, unde este fixat și eliberat cu diferite grade de dificultate în compoziția solului, de unde poate fi absorbit de plante. În solurile acide, este fixat bine de fier, mangan și aluminiu. În solurile calcaroase, este fixat de calciu. Este eliberat cu regularitate, dar în cantități mici, prin mineralizarea humusului și, mai bine, din materia organică proaspătă. Lipsa fertilizării cu fosfor sau fertilizarea insuficientă slăbește rezervele și pune în pericol fertilitatea solului.
DIAGRAMA CICLULUI

1. Reciclarea elementelor nutritive din materia organică de toate tipurile, inclusiv gunoiul de grajd, reziduurile recoltelor și alte subproduse organice ale activităților umane, reprezintă o sursă importantă de fertilizare.

2. Fosforul este extras din mine deschise și este procesat, în general, cu ajutorul acizilor minerali pentru a se produce forme mai solubile care pot fi asimilate de plante.

3. Mineralizarea materiei organice (și deversată) în sol produce fosfor mineral solubil (fosfat).

4. Fosforul se transformă permanent în forme fixe, absorbite și solubile.

5. Levigarea fosforului solubil (pătrunderea în straturi adânci cauzată de apă) este un fenomen extrem de limitat

6. Nu sunt eliminate din câmp cantități mari de fosfor; se poate întâmpla ca urmare a alunecării (terenuri în pantă) și eroziunii (fosfor sub formă de particule solide).

7. Rădăcinile plantei absorb fosforul din compoziția solului.

8. Recolta este transformată în hrană (umană sau pentru animale), ceea ce reprezintă scopul fundamental al agriculturii.

INDICATOR:
Există multe metode pentru analiza fosforului, care demonstrează complexitatea interpretării sale. Metoda de extracție Olsen este cea mai utilizată, deoarece are rezultatul cel mai apropiat de disponibilitatea reală de fosfor pentru plante.

Tabel sensibilități

Metodă de sensibilitate:
  • nutrient very sensible icon

    Foarte

  • nutrient very fairly icon

    Destul de

  • nutrient very moderately icon

    Moderat

P
Grâu de toamnă
Grâu de primăvară
Orz de toamnă
Rapiță de toamnă
Floarea soarelui
Fasole
Mazăre
Sfeclă de zahăr
Porumb – boabe
Porumb – siloz
Cartofi
Iarbă furajeră
In pentru fibră
Mere
Pere
Tomate
Salată
Varză
Morcovi

Tabel sensibilități & Simptome

Frunzele și învelișul plantelor care au carență de fosfor capătă nuanțe purpurii și liliachii.

Exces & Necesar

Poate bloca disponibilitatea zincului în sol. Poate provoca eutrofizarea, prin pătrunderea în cursurile de apă.

O mică parte a fosforului provine din magmă, dar majoritatea depozitelor sunt sedimentare, prin precipitarea microorganismelor marine din mările cu adâncime mică. O perioadă lună, metodele de extragere a fierului au furnizat zgura fosfatică utilizată în agricultură.
CONCENTRAȚIA ÎN SOL
Furnizarea de indicații privind conținutul dorit nu este un exercițiu ușor având în vedere varietatea metodelor de analiză. Măsurarea conținutului de fosfor prin analiza solului continuă să fie cea mai bună metodă pentru a estima disponibilitatea potențială a fosforului. Este obligatoriu să se țină cont de interpretările naționale.
CONCENTRAȚIA ÎN MATERIA ORGANICĂ
Cu aproape 50% din fosfor în formă organică, mineralizarea materiei organice permite îmbunătățirea încorporării fosforului în compoziția solului. Materia organică poate înlocui fosforul din locurile de fixare, pe calciu, de exemplu, crescând disponibilitatea acestuia.
TEXTURĂ
În soluri argiloase, straturile de argilă cu încărcare pozitivă, există tendința de blocare a ionilor de fosfor. În solurile nisipoase sau filtrante, fosforul difuzează mai ușor.
CLIMĂ
Perioadele secetoase provoacă oxidarea ionilor de fier, de exemplu, crescând capacitatea fierului de a bloca fosforul. Temperatura influențează direct activitatea biologică din sol, reducând disponibilitatea fosforului. De aceea aplicarea la sfarșitul iernii când cultura reintră în vegetație este cea mai recomandată.
pH
În solurile acide, disponibilitatea ionilor de aluminiu (Al3+) și de fier (Fe3+) duce la apariția fenomenelor de antagonism pentru fosfor, blocând absorbția acestuia. În solurile alcaline, calciul (Ca2+) precipită fosforul din apatit. Cea mai mare disponibilitate de fosfor este la un pH de 6-7 al apei.
COEFICIENTUL REAL DE EXPLOATARE A FOSFORULUI
Fosforul este caracterizat de un coeficient real de exploatare redus. Proporția care poate fi absorbită de plantă din cantitatea de îngrășământ aplicat este redusă. Doar 20% din cantitate este utilizată de plante în anul aplicării pe soluri lutoase cu pH 6,5 și mai putin pe solurile calcaroase cu pH 8. Aplicarea de cantități cât mai apropiate de necesarul culturii reprezintă cheia succesului și fertilizarea eficientă cu fosfor.